Între 2019 și 2026, stațiile de monitorizare GNSS din toată Europa au înregistrat 75 de evenimente în care semnalul de navigație prin satelit a dispărut simultan pe o arie vastă, din Spania și România până în Groenlanda. Niciun aparat de bruiaj terestru nu ar fi putut acoperi o astfel de distanță. Cercetătorii de la Universitatea din Texas au urmărit sursa până la un satelit aflat la peste 1.200 de kilometri deasupra Pământului: Cosmos 2546.
Iată ce a găsit cercetarea și ce înseamnă pentru orice operațiune care depinde de GNSS, inclusiv operațiunile cu drone.
Ce este bruiajul GPS și cum funcționează
Nu toate perturbările de semnal GNSS sunt identice, iar distincția contează în practică.
Spoofingul presupune transmiterea unor semnale false care imită sateliți reali. Receptorul primește date de poziție incorecte fără să detecteze nicio problemă, sistemul pare să funcționeze normal, dar poziția raportată este greșită.
Bruiajul GPS (jamming) funcționează altfel. Un astfel de bruiaj transmite zgomot radio de putere mare peste benzile de frecvență folosite de constelațiile GNSS, acoperind semnalele legitime până când raportul semnal-zgomot al receptorului scade sub pragul necesar pentru a le recepționa. Receptorul pierde pur și simplu semnalul și nu mai funcționează.
Ceea ce pare să producă Cosmos 2546 este bruiaj de bandă largă (broadband noise jamming), transmis din orbită. Interferențele au fost documentate la frecvența de 1.558,5 MHz, în banda L1 utilizată atât de GPS, cât și de sistemul european Galileo. Un al doilea puls a fost detectat la o frecvență mai joasă, care se suprapune cu benzile sistemului chinez BeiDou. Semnalul nu era centrat exact pe frecvența GPS, ci ușor decalat față de aceasta, suficient pentru a perturba recepția, dar nu direct pe țintă.
Spre deosebire de aparatele de bruiaj terestre, dispozitive ieftine, cu rază de acțiune de câțiva kilometri, un bruiator spațial care operează de pe orbita Molniya menține vizibilitate directă simultan asupra unui teritoriu de dimensiuni continentale. Acesta este elementul tehnic care face cazul semnificativ: geometria perturbării este fizic imposibil de reprodus de la sol sau din aer.
75 de evenimente în 7 ani
Datele provin din rețeaua Serviciului Internațional GNSS (IGS), o rețea globală de stații de monitorizare care înregistrează continuu calitatea semnalului. Între ianuarie 2019 și aprilie 2026, cercetătorii au identificat 75 de evenimente cu același profil: o scădere bruscă și totală a puterii semnalului, cu durata de 3 până la 10 secunde, înregistrată simultan la receptoare aflate la mii de kilometri distanță unele de altele.
Perturbările erau prea uniforme pentru a fi cauzate de erupții solare, care afectează calitatea semnalului neuniform și se corelează cu activitatea solară. Aria afectată, de la Peninsula Iberică, prin Europa Centrală, până în Groenlanda, depășea cu mult capacitatea oricărui transmițător terestru sau aerian. Calculând altitudinea minimă a sursei din geometria impactului semnalului asupra rețelei de receptoare, cercetătorii au ajuns la cel puțin 1.200 de kilometri deasupra suprafeței Pământului.
Un detaliu din date a atras atenția în mod special: evenimentele se concentrau marțea, miercurea și joia, în intervalul orelor de program.
Cum a fost identificată sursa
Investigația a fost condusă de profesorul Todd Humphreys și cercetătorul Zach Clements de la Laboratorul de radionavigație al Universității din Texas. Metoda lor a folosit diferențele de timp la care semnalul ajungea la receptoare geografic distanțate, pentru a triangula originea, un principiu similar celui prin care GNSS calculează poziția, aplicat în sens invers.
Spațiul de căutare era imens: aproximativ 15.000 de sateliți și obiecte urmărite orbitează la altitudinile relevante. Progresul real a venit odată cu obținerea înregistrărilor brute de la stațiile din Amsterdam și Trondheim, care au permis măsurători de timp suficient de precise pentru a restrânge lista la o singură traiectorie orbitală. Verificarea independentă a fost realizată de GMV, o companie spaniolă de aerospațial care operează infrastructură de monitorizare a interferențelor GNSS.
Orbita unui singur satelit corespundea cu fiecare eveniment înregistrat, fără excepție.
Cosmos 2546 și constelația EKS
Satelitul este Cosmos 2546, lansat în mai 2020 face parte din Edinaya Kosmicheskaya Sistema (EKS), constelaţia rusă de sateliți militari de avertizare timpurie pentru detectarea lansărilor de rachete balistice. Sateliții EKS orbitează pe traiectorii Molniya, orbite extrem de eliptice concepute să maximizeze timpul petrecut deasupra latitudinilor nordice înalte. Aceeași geometrie le oferă vizibilitate directă și susținută asupra unei mari părți din Europa și Atlanticul de Nord.
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Navigation, jurnalul Institutului de Navigație. Articolul era în curs de peer review la momentul publicării. Victoria Samson, director pentru securitate și stabilitate spațială la Secure World Foundation, a comentat concluziile astfel: „Pare într-adevăr a fi un bruiaj spațial.”
Cercetătorii nu formulează nicio ipoteză privind intenția. Modelul documentat, pulsuri scurte, periodice, ușor decalate față de frecvența exactă GPS, reprezintă ceea ce arată datele. Articolul îl prezintă ca pe un fenomen tehnic documentat și identifică sursa probabilă. Ce înseamnă acest model pentru cei care depind de GNSS este o întrebare separată.
Ce înseamnă asta pentru operațiunile cu drone
Cele 75 de evenimente de-a lungul a șapte ani reprezintă ceea ce a fost detectabil cu infrastructura de monitorizare disponibilă. Întreruperi individuale de trei până la zece secunde pot părea neglijabile. Luate în sine, sunt — dar evidențiază o condiție structurală relevantă pentru proiectarea misiunilor.
GNSS stă la baza aproape fiecărui aspect al operațiunilor comerciale cu drone: acuratețea poziționării, repetabilitatea traseelor de zbor, comportamentul de întoarcere în siguranță și georeferențierea care face datele de inspecție utilizabile. Toate aceste funcții sunt tratate în mod implicit ca sigure. Arhitectura majorității platformelor comerciale de drone este construită în jurul disponibilității continue a semnalului GNSS. Când această disponibilitate eșuează, fie dintr-o defecțiune tehnică, interferențe locale sau o sursă spațială, gradul de reziliență operațională depinde în întregime de ce sisteme alternative are la bord platforma.
O soluție directă la această problemă este True North, un modul de navigație dezvoltat pentru a elimina dependența de GNSS la nivel hardware. În loc să completeze poziționarea prin satelit cu un sistem de rezervă, True North o înlocuiește ca referință primară de poziționare. Modulul folosește măsurători inerțiale, fuziune de senzori și procesare la bord pentru a determina și menține poziția independent de orice semnal extern, inclusiv navigația prin satelit. Funcționează la fel indiferent dacă GNSS este complet disponibil, degradat sau absent. Pentru platformele de inspecție care operează în medii unde fiabilitatea semnalului nu poate fi garantată, această distincție contează: misiunea continuă în condiții care ar determina o platformă standard să întrerupă zborul sau să se comporte impredictibil.
Aviația, navigația maritimă, agricultura de precizie, sincronizarea rețelelor energetice și infrastructura de telecomunicații au aceeași dependență. Perturbările documentate de Humphreys și Clements au fost scurte și rare. Cercetarea nu schimbă realitatea operațională de zi cu zi. Schimbă baza factuală pe care disponibilitatea GNSS poate fi asumată ca o constantă.
Reziliență GNSS: cum se proiectează pentru incertitudine
Răspunsul la vulnerabilitatea navigației prin satelit nu este renunțarea la GNSS. Rămâne cea mai precisă referință de poziționare disponibilă la nivel global pentru uz civil și comercial. Răspunsul este proiectarea operațiunilor și sistemelor care nu îl tratează drept unica și necondiționata fundație.
Scenariul descris în această cercetare, navigație prin satelit indisponibilă pe un teritoriu continental, fără nicio contramasură terestră, este exact condiția operațională pentru care a fost construit True North. Modulul înlocuiește GNSS ca referință de poziționare, folosind metode alternative de senzorizare care funcționează indiferent de mediul de semnal.
Navigația inerțială, odometria vizuală, navigația referențiată la teren și abordările bazate pe fuziunea senzorilor pot menține conștientizarea poziției când semnalele GNSS sunt degradate sau absente. Maturitatea și costul acestor tehnologii s-au schimbat semnificativ în ultimii ani. Ceea ce necesita anterior hardware de uz militar este din ce în ce mai accesibil platformelor comerciale.
Cercetarea lui Humphreys și Clements pune dovezi documentate în spatele unui risc față de care operatorii serioși se pregătesc de ceva timp. Este un motiv să știi precis ce face sistemul tău în secundele după ce semnalul GNSS dispare.
Articolul de cercetare — „Chasing Lightning: Detecting, Characterizing, and Identifying a Powerful Space-Based GNSS Interference Source” de Clements, Kriezis și Humphreys este publicat în revista Navigation și a făcut subiectul unui documentar Veritasium lansat în iunie 2026.
